Dupa cum stiti bicicletele sunt acum folosite precum masinile, asa ca s-au deschis anumite "firme"ce presteaza anumite servicii in acest sens:
1.Curieratul pe bicicleta-mi se pare cea mai tare idee pentru un oras.Cu bicicleta te poti strecura mult mai usor prin trafic si poti ajunge mult mai repede si cu o cheltuiala infima intre doua puncte cu un pachet.
2.Serviciile de inchirieri-se stie ca in Romania exista si populatie mai saraca ce nu are bani sa achizitioneze si sa intretina o bicicleta,dupa aceasta idee se ghideaza si firmele ce inchiriaza o bicicleta.In orasele mari, cu o bicicleta te poti descurca mult mai usor, de aceea mi se pare o idee destul de buna.
3.Service specializat-ma bucur ca acestea au inceput sa se inmulteasca si in Romania.Lumea isi doreste o bicicleta mai buna, iar asta o poate face prin achizitionarea unei biciclete mai scumpe sau prin imbunatatirea celei existente.Bicicletele fiind mai noi si mai performante, nu se mai poate lucra la ele cu cunostinte de baza, asa incat aceste serviceuri isi gasesc utilitatea.
Sper ca v-am putut ajuta!Va asteptam si pe facebook http://www.facebook.com/StillARider?bookmark_t=page
duminică, 27 ianuarie 2013
sâmbătă, 26 ianuarie 2013
Cum sa devii un mai bun pedaleur!
Învăţarea
pedălării corecte se începe utilizând procedee uşoare, respectând o
anumită succesiune metodică şi folosind o călcătură mică precum şi braţe
pedaliere corespunzătoare. Pentru că toţi vrem să pedalăm cât mai
eficient haideţi să încercăm să enumerăm şi câteva tehnici care ne pot ajuta pe viitor.
Pentru executarea pedalării este necesar:
a) Să fie stabilit precis procedeul de pedalare: combinată, cu vârful sau cu călcâiul în jos. Pentru aceasta trebuie să se analizeze şi să se însuşească toate mişcarile fiecărui timp în parte, cunoscând ordinea şi poziţia picioarelor în orice moment al pedalării. Ciclistului începator i se recomandă pedalarea combinată.
b) Să se creeze condiţii pentru formarea printr-o muncă sistematică a “simţului pedalării”, care permite ciclistului pedalarea continuă şi cu uşurinţă.
La învăţarea pedalării se recomandă multă perseverenţă şi răbdare. Dezvoltarea musculaturii picioarelor, a elasticităţii şi forţei ei se obţine în urma unor antrenamente îndelungate. Ciclistul trebuie să ajungă la posibilitatea de a angrena în lucru anumiţi muşchi. Este bine ca în timpul pedalării, muşchii care nu participă la lucru să se relaxeze la maxim.
La fiecare lecţie de antrenament se va avea în vedere că exerciţiile să fie executate integral, urmărindu-se ca pedalarea să se facă pe baza mecanismului corect al mişcării.
Printr-un antrenament metodic, acest mecanism trebuie să devină automat, pentru ca ciclistul să aibă posibilitatea , mai ales în timpul pedalării în viteză mare, să se preocupe de alte aspecte legate de cursa pe care o parcurge.
Primele antrenamente se efectuează cu viteză redusă şi cu pauze mari, ori de câte ori ciclistul nu simte mişcarea şi începe să pedaleze sacadat trebuie să micşoreze ritmul. Se va trece la mărirea vitezei numai atunci cănd ciclistul va învârti rotund şi cu supleţe pedalele, folosind cu uşurinta jocul de glezne pentru depăşirea zonelor critice.
Pedalarea cu un singur picior.
La începutul învăţării pedalarii, ciclistul va trebui să îşi aminteasca mereu de următoarele reguli:
1 – să nu apese brutal pe pedală, ci să tindă spre o pedalare rotundă;
2 – să nu apese niciodată pe pedală cu piciorul care urcă;
3 – să coboare vârful labei piciorului când pedala trece în porţiunea de jos (la 180 grade).
Pentru punerea în practica a acestor lucruri, ciclistul trebuie să se supună unei iniţieri metodice; să se supravegheze şi să se autocontroleze.
În acest scop iniţial se recomandă practicarea pedalării cu un singur picior, folosirea unui angrenaj fix şi a pedalelor şi pantofilor speciali pentru ciclism.
Pedalarea cu un singur picior îl obligă pe ciclist să înveţe să pedaleze foarte corect. Deşi la prima vedere s-ar crede că pedalarea cu un singur picior ar reduce viteza de propulsie la jumatate, în comparaţie cu pedalarea cu ambele picioare, totuşi reducerea nu este decât de 10 – 15%.
Unul dintre raţionamentele invocate ar fi acela că ciclistul care pedalează numai cu un picior este obligat să pedaleze foarte corect.
Deci cel mai simplu şi mai sigur mod de a dobândi o tehnică corectă este de a folosi din când în când pedalarea cu un singur picior, fără să se exagereze. Pentru aceasta se foloseşte hometrainerul şi se stabilesc pinionul şi foaia care vor rămâne neschimbate pe durata antrenamentului. La început pedalarea se va face cu mici “zvâcniri” deoarece lanţul se întinde şi se slăbeşte alternativ. Printr-un joc de gleznă şi printr-o pedalare cursivă, cu ajutorul pedalelor şi pantofilor de ciclism care ne permit să şi tragem de pedală în sus, se obţine o pedalare uniformă. In timp lanţul o să rămâna întins chiar şi atunci când piciorul urcă.
Se pedalează alternativ cu fiecare picior (nu trebuie să pedalaţi mai mult de 5 minute cu un picior).
În timpul învăţării pedalării se va acorda o atenţie deosebită dobândirii deprinderii de a relaxa muşchii la timp şi de a obţine maximum de randament cu un minim de efort, prin eliminarea mişcărilor inutile.
Jocul de glezne.
Pârghia care are cele mai mari posibilităţi de mişcare şi de acţiune, cea care interacţionează cu grupele musculare în fiecare moment al pedalării, este laba piciorului. Din acest motiv ciclistul trebuie să acorde o mare importanţa “jocului de glezne”, de care depinde în cea mai mare măsura uniformitatea distribuirii forţei şi direcţionarea ei cât mai corect.
Acest “joc de gleznă” constă în schimbarea unghiului dintre laba piciorului şi gambă. El se realizează cu supleţe şi amplitudine, când ritmul pedalării este mai lent şi are tendinţa să devină mai strâns şi dificil de executat. Dacă se urmăreşte reducerea sau suprimarea punctului mort creşterea unghiului este minimă atunci când se începe coborârea pedalei cu vârful labei în sus, este medie când laba piciorului este orizontală şi maximă când vârful piciorului este în jos. Din acest motiv când în antrenament se urmăreşte perfecţionarea pedalării se va pune un accent deosebit pe jocul de glezne. În acest scop poate fi utilizat urmatorul exerciţiu:
- Şezând pe scaun cu picioarele întinse la orizontală: flexia şi extensia alternativă a labelor picioarelor şi a degetelor forţând în aşa fel mişcările încât să devină din ce în ce mai ample şi să se execute cu viteză din ce în ce mai mare. Acest exerciţiu contribuie la mărirea mobilităţii si a amplitudinii articulaţiei gleznei.
Pentru dezvoltarea forţei la acest nivel se practică şi alte exerciţii, şi anume:
– genoflexiuni;
– sărituri cu coarda;
– urcarea scărilor pe vârfurile picioarelor.
Aceste exerciţii fortifică muşchii extensori şi flexori ai labei piciorului, precum şi ai ligamentele articulaţiilor ei.
În timpul pedalării cu ambele picioare ciclistul trebuie să se gândească nu numai ce face cu un picior, ci şi la acţiunile celuilalt, astfel încât să nu se facă simţită greutatea piciorului de pe pedala care urcă.
De exemplu:
Să presupunem că un membru inferior are o greutate de 12 kg, care în mod normal la un ciclist reprezintă 15% din greutatea totală. Când pedala coboară această greutate constituie o forţă de împingere care se adaugă la cea dezvoltată de lanţurile musculare, care să presupunem că este de 10 kg. Deci, asupra pedalei care coboară acţionează o forţă de 22 kg. Dar, dacă pe pedala care urcă apasă greutatea celuilalt picior cu o forţă de 12 kg, această greutate va fi neutralizată, apăsarea constând numai din forţa musculară, adică 10 kg. Ciclistul va trebui să cunoască bine acest lucru şi prin exerciţii repetate să evite ” îngreunarea” membrului inferior pe pedala care urcă.
De asemenea, ciclistul trebuie să cunoască faptul că piciorul care urcă are şi el o sarcină activă în pedalare si ea este cu atât mai importantă, cu cât viteza pedalării scade (de exemplu în căţărare), impunând creşterea forţei. Acest membru inferior trebuie să îndeplinească mişcari şi să exercite forţe contrarii dar utile acelora produse de celălalt membru inferior. Când piciorul drept împinge în jos cel stâng trebuie să tragă în sus; când dreptul împinge înainte, stângul trage înapoi. În acest fel efortul total va fi mai mare şi distribuit pe mai mulţi muşchi iar acţiunea totală mai echilibrată şi mai eficientă.
Ca şi concluzie, pentru ca un ciclist să devină un pedaleur bun el trebuie:
a) să ţină seama de factorii mecanici şi de principiile fiziologice ale pedalării;
b) să menţină permanent controlul în lecţiile de antrenament şi să fie atent la corectarea mişcărilor până când se ajunge la o eficienţă maximă.
c) efortul total trebuie utilizat inteligent, pentru a obţine performanţe cât mai bune.
Condiţia principală pentru folosirea economică a efortului este coordonarea perfectă a activităţilor tuturor muşchilor. Contracţia şi relaxarea lor trebuie să se facă într-un ciclu armonios.
Va asteptam si pe facebook http://www.facebook.com/StillARider?ref=hl
Pentru executarea pedalării este necesar:
a) Să fie stabilit precis procedeul de pedalare: combinată, cu vârful sau cu călcâiul în jos. Pentru aceasta trebuie să se analizeze şi să se însuşească toate mişcarile fiecărui timp în parte, cunoscând ordinea şi poziţia picioarelor în orice moment al pedalării. Ciclistului începator i se recomandă pedalarea combinată.
b) Să se creeze condiţii pentru formarea printr-o muncă sistematică a “simţului pedalării”, care permite ciclistului pedalarea continuă şi cu uşurinţă.
La învăţarea pedalării se recomandă multă perseverenţă şi răbdare. Dezvoltarea musculaturii picioarelor, a elasticităţii şi forţei ei se obţine în urma unor antrenamente îndelungate. Ciclistul trebuie să ajungă la posibilitatea de a angrena în lucru anumiţi muşchi. Este bine ca în timpul pedalării, muşchii care nu participă la lucru să se relaxeze la maxim.
La fiecare lecţie de antrenament se va avea în vedere că exerciţiile să fie executate integral, urmărindu-se ca pedalarea să se facă pe baza mecanismului corect al mişcării.
Printr-un antrenament metodic, acest mecanism trebuie să devină automat, pentru ca ciclistul să aibă posibilitatea , mai ales în timpul pedalării în viteză mare, să se preocupe de alte aspecte legate de cursa pe care o parcurge.
Primele antrenamente se efectuează cu viteză redusă şi cu pauze mari, ori de câte ori ciclistul nu simte mişcarea şi începe să pedaleze sacadat trebuie să micşoreze ritmul. Se va trece la mărirea vitezei numai atunci cănd ciclistul va învârti rotund şi cu supleţe pedalele, folosind cu uşurinta jocul de glezne pentru depăşirea zonelor critice.
Pedalarea cu un singur picior.
La începutul învăţării pedalarii, ciclistul va trebui să îşi aminteasca mereu de următoarele reguli:
1 – să nu apese brutal pe pedală, ci să tindă spre o pedalare rotundă;
2 – să nu apese niciodată pe pedală cu piciorul care urcă;
3 – să coboare vârful labei piciorului când pedala trece în porţiunea de jos (la 180 grade).
Pentru punerea în practica a acestor lucruri, ciclistul trebuie să se supună unei iniţieri metodice; să se supravegheze şi să se autocontroleze.
În acest scop iniţial se recomandă practicarea pedalării cu un singur picior, folosirea unui angrenaj fix şi a pedalelor şi pantofilor speciali pentru ciclism.
Pedalarea cu un singur picior îl obligă pe ciclist să înveţe să pedaleze foarte corect. Deşi la prima vedere s-ar crede că pedalarea cu un singur picior ar reduce viteza de propulsie la jumatate, în comparaţie cu pedalarea cu ambele picioare, totuşi reducerea nu este decât de 10 – 15%.
Unul dintre raţionamentele invocate ar fi acela că ciclistul care pedalează numai cu un picior este obligat să pedaleze foarte corect.
Deci cel mai simplu şi mai sigur mod de a dobândi o tehnică corectă este de a folosi din când în când pedalarea cu un singur picior, fără să se exagereze. Pentru aceasta se foloseşte hometrainerul şi se stabilesc pinionul şi foaia care vor rămâne neschimbate pe durata antrenamentului. La început pedalarea se va face cu mici “zvâcniri” deoarece lanţul se întinde şi se slăbeşte alternativ. Printr-un joc de gleznă şi printr-o pedalare cursivă, cu ajutorul pedalelor şi pantofilor de ciclism care ne permit să şi tragem de pedală în sus, se obţine o pedalare uniformă. In timp lanţul o să rămâna întins chiar şi atunci când piciorul urcă.
Se pedalează alternativ cu fiecare picior (nu trebuie să pedalaţi mai mult de 5 minute cu un picior).
În timpul învăţării pedalării se va acorda o atenţie deosebită dobândirii deprinderii de a relaxa muşchii la timp şi de a obţine maximum de randament cu un minim de efort, prin eliminarea mişcărilor inutile.
Jocul de glezne.
Pârghia care are cele mai mari posibilităţi de mişcare şi de acţiune, cea care interacţionează cu grupele musculare în fiecare moment al pedalării, este laba piciorului. Din acest motiv ciclistul trebuie să acorde o mare importanţa “jocului de glezne”, de care depinde în cea mai mare măsura uniformitatea distribuirii forţei şi direcţionarea ei cât mai corect.
Acest “joc de gleznă” constă în schimbarea unghiului dintre laba piciorului şi gambă. El se realizează cu supleţe şi amplitudine, când ritmul pedalării este mai lent şi are tendinţa să devină mai strâns şi dificil de executat. Dacă se urmăreşte reducerea sau suprimarea punctului mort creşterea unghiului este minimă atunci când se începe coborârea pedalei cu vârful labei în sus, este medie când laba piciorului este orizontală şi maximă când vârful piciorului este în jos. Din acest motiv când în antrenament se urmăreşte perfecţionarea pedalării se va pune un accent deosebit pe jocul de glezne. În acest scop poate fi utilizat urmatorul exerciţiu:
- Şezând pe scaun cu picioarele întinse la orizontală: flexia şi extensia alternativă a labelor picioarelor şi a degetelor forţând în aşa fel mişcările încât să devină din ce în ce mai ample şi să se execute cu viteză din ce în ce mai mare. Acest exerciţiu contribuie la mărirea mobilităţii si a amplitudinii articulaţiei gleznei.
Pentru dezvoltarea forţei la acest nivel se practică şi alte exerciţii, şi anume:
– genoflexiuni;
– sărituri cu coarda;
– urcarea scărilor pe vârfurile picioarelor.
Aceste exerciţii fortifică muşchii extensori şi flexori ai labei piciorului, precum şi ai ligamentele articulaţiilor ei.
În timpul pedalării cu ambele picioare ciclistul trebuie să se gândească nu numai ce face cu un picior, ci şi la acţiunile celuilalt, astfel încât să nu se facă simţită greutatea piciorului de pe pedala care urcă.
De exemplu:
Să presupunem că un membru inferior are o greutate de 12 kg, care în mod normal la un ciclist reprezintă 15% din greutatea totală. Când pedala coboară această greutate constituie o forţă de împingere care se adaugă la cea dezvoltată de lanţurile musculare, care să presupunem că este de 10 kg. Deci, asupra pedalei care coboară acţionează o forţă de 22 kg. Dar, dacă pe pedala care urcă apasă greutatea celuilalt picior cu o forţă de 12 kg, această greutate va fi neutralizată, apăsarea constând numai din forţa musculară, adică 10 kg. Ciclistul va trebui să cunoască bine acest lucru şi prin exerciţii repetate să evite ” îngreunarea” membrului inferior pe pedala care urcă.
De asemenea, ciclistul trebuie să cunoască faptul că piciorul care urcă are şi el o sarcină activă în pedalare si ea este cu atât mai importantă, cu cât viteza pedalării scade (de exemplu în căţărare), impunând creşterea forţei. Acest membru inferior trebuie să îndeplinească mişcari şi să exercite forţe contrarii dar utile acelora produse de celălalt membru inferior. Când piciorul drept împinge în jos cel stâng trebuie să tragă în sus; când dreptul împinge înainte, stângul trage înapoi. În acest fel efortul total va fi mai mare şi distribuit pe mai mulţi muşchi iar acţiunea totală mai echilibrată şi mai eficientă.
Ca şi concluzie, pentru ca un ciclist să devină un pedaleur bun el trebuie:
a) să ţină seama de factorii mecanici şi de principiile fiziologice ale pedalării;
b) să menţină permanent controlul în lecţiile de antrenament şi să fie atent la corectarea mişcărilor până când se ajunge la o eficienţă maximă.
c) efortul total trebuie utilizat inteligent, pentru a obţine performanţe cât mai bune.
Condiţia principală pentru folosirea economică a efortului este coordonarea perfectă a activităţilor tuturor muşchilor. Contracţia şi relaxarea lor trebuie să se facă într-un ciclu armonios.
Va asteptam si pe facebook http://www.facebook.com/StillARider?ref=hl
vineri, 25 ianuarie 2013
Cum sa impiedici anumite dureri cauzate de mersul pe bicicleta
Mersul pe bicicleta implica riscuri:soferi ignoranti,pietoni grabiti,grop,etc.Dar astazi nu vom discuta despre acestea, astazi vom discuta despre anumite dureri ce pot aparea odata cu utilizarea bicicletei:
1.Cum sa nu te mai doara fundul de la sa-aceasta este cea mai comuna problema, dar exista modalitati de a o rezolva.Acestea apar in general din cauza seii de proasta calitate sau din cauza mersului pe teren accidentat cu o bicicleta fara suspensie pe spate.Solutii:
A.Inlocuirea seii cu una cu gel-aceasta este mult mai moale,iar datorita gelului absoarbe mai bine vibratiile si socurile cadrului.Cele mai ieftine costa pana in 100 de lei.
B.Adaugarea unei huse cu gel pentru sa-este o inventie minunata dupa parerea mea,mai ieftina decat o noua sa si la fel de buna.In plus o puteti demonta oricand.Aceasta este o alternativa mai ieftina preturile minime fiind intre 25-30 de lei.
2.Durerile de spate-unul dintre motivele acestor dureri este acela ca bicicleta nu are suspensie spate,iar terenul pe care va deplasati este accidentat, dar cel mai important este acela al pozitiei pe bicicleta.Acesta se poate rezolva prin ridicarea coarnelor si scaderea inaltimii seii.Daca aceste lucruri nu rezolva problema,ar trebui sa inlocuiti bicicleta cu una mai mare, deoarece mai tarziu puteti suferi de boli ale spatelui.
3.Durerile de genunchi-acestea sunt cele mai usor de rezolvat:prin inaltarea seii, pana cand piciorul sta drept de la sold pana la pedala.
Sper ca v-am ajutat!Acum suntem si pe facebook http://www.facebook.com/StillARider!
1.Cum sa nu te mai doara fundul de la sa-aceasta este cea mai comuna problema, dar exista modalitati de a o rezolva.Acestea apar in general din cauza seii de proasta calitate sau din cauza mersului pe teren accidentat cu o bicicleta fara suspensie pe spate.Solutii:
A.Inlocuirea seii cu una cu gel-aceasta este mult mai moale,iar datorita gelului absoarbe mai bine vibratiile si socurile cadrului.Cele mai ieftine costa pana in 100 de lei.
B.Adaugarea unei huse cu gel pentru sa-este o inventie minunata dupa parerea mea,mai ieftina decat o noua sa si la fel de buna.In plus o puteti demonta oricand.Aceasta este o alternativa mai ieftina preturile minime fiind intre 25-30 de lei.
2.Durerile de spate-unul dintre motivele acestor dureri este acela ca bicicleta nu are suspensie spate,iar terenul pe care va deplasati este accidentat, dar cel mai important este acela al pozitiei pe bicicleta.Acesta se poate rezolva prin ridicarea coarnelor si scaderea inaltimii seii.Daca aceste lucruri nu rezolva problema,ar trebui sa inlocuiti bicicleta cu una mai mare, deoarece mai tarziu puteti suferi de boli ale spatelui.
3.Durerile de genunchi-acestea sunt cele mai usor de rezolvat:prin inaltarea seii, pana cand piciorul sta drept de la sold pana la pedala.
Sper ca v-am ajutat!Acum suntem si pe facebook http://www.facebook.com/StillARider!
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)